Uniunea Baptistă Maghiară Recunoscută din România a fost fondată la Salonta, la data de 27.oct.1920. Vass Sandor deţinea funcţia de preşedinte, şi Darabont Gyula cea de secretar general. Sediul era la Oradea, Str. Bunyitai Liget, nr.10.

Baptiştii recunoscuţi au organizat o conferinţă nouă la Oradea, în data de 20.04.1922. Ei au formulat statutul de funcţionare al Uniunii Baptiste Maghiare, şi au înfiinţat diferite comitete de: misiune, educaţie, şcoli biblice, muzică, literatură, caritate, construcţii şi comitetul executiv. Tot in acest an 1922, ei s-au asociat cu Uniunea Baptistă Română şi au devenit membrii ai Alianţei Baptiste Mondiale. Convenţia Baptistă Americană de Sud le-a sugerat baptiştilor români, ca să se alăture într-o organizaţie frăţească comună, pentru a lupta cu forţe unite împotriva păcatului, pentru a asigura libertatea religioasă în România. Ca urmare ei au fondat Comitetul Central, pentru a apăra interesele noastre în colaborare cu reprezentanţii Alianţei Baptiste Mondiale, luptând împreună împotriva autorităţilor agresive şi oficialităţilor Bisericii Ortodoxe.

Uniunile etnice au mai existat şi după fondarea acestui Comitet, dar au primit noi denumiri. În asemenea circumstanţe a fost organizat Departamentul Maghiar al Uniunii Baptiste Române, care nu era subordonat Uniunii Baptiste Române, ci coordonat. O şcoală de misiune, tipografie, asociaţie pentru tineri şi alte asociaţii erau incluse în acest Departament cu formă independentă. Organizarea teritorială a comunităţilor baptiste erau în faze incipiente, prima fiind Comunitatea Maghiară din Arad. Activitatea de organizare generală a comunităţilor a început după 1930.

O reorganizare a baptiştilor din România a fost în 1935. Cele două Uniuni Baptiste Maghiare au găsit o cale de apropiere reciprocă, şi în 7.12.1935. au devenit Convenţia Baptistă Maghiară din România. Sediul era la Cluj-Napoca. Szabo Laszlo era preşedinte, şi Molnar Karoly secretar general. Revista centrală a Convenţiei era Az Udv Uzenete (Mesajul Salvării). Convenţia şi-a păstrat cele 10 comunităţi din trecut. Era perioada prosperităţii, în care baptiştii de limbă maghiară si-au găsit cea mai bună formă de organizare.

După al doilea război mondial a început să prindă viaţă un regim democrat. Convenţia Baptistă Maghiară din România a fost fondată din nou cu sediul în Cluj-Napoca. Preşedintele era Bokor Barnabas, iar secretarul general Denes Ferenc. Revistele noastre baptiste maghiare au apărut din nou, dar numai pentru scurt timp.

Anul 1948 era decisiv. Autorităţile au pus capăt Convenţiei şi comunităţilor teritoriale baptiste maghiare. Numai trei comunităţi maghiare au rămas între 1950 şi 1960 la: Oradea, Cluj-Napoca şi Braşov. În 1960 au fost desfiinţate aceste comunităţi, chiar mai mult au fost închise multe biserici baptiste maghiare. Am pierdut o mulţime de clădiri bisericeşti şi mai ales membrii. Păstori şi responsabili de biserici au fost aruncaţi în penitenciare şi au fost torturaţi.

Ministerul Cultelor ne-a permis să ne reorganizăm după revoluţia din dec.1989, dar numai pe baza statutului vechi de funcţionare baptistă din 1950. Acest statut nu ne-a făcut posibil să ne organizăm în uniune baptistă maghiară separată, ci numai ca o comunitate maghiară în corpul Uniunii Baptiste Române, astfel la 3.02.1990 a fost organizat un congres la Cluj-Napoca la., unde 152 delegaţi au votat pentru reorganizarea Uniunii Baptiste Maghiare din România. Începând din acest an, noi edităm patru reviste: revista centrală Szeretet (Dragoste), revista de şcoală duminicală Harmatcseppek (Picături de rouă), revista tineretului Mustarmag (Sămânţă de muştar), şi cea mai veche revistă baptistă maghiară Udvuzenet (Mesaj de salvare). Primele trei reviste apar lunar, ultima trimestrial.

Denominaţiunea Baptistă din România este reprezentată înaintea oficialităţilor ca o organizaţie nouă în acest timp prin preşedintele şi secretarul general român, şi prin secretarul general maghiar. Aceasta este fixată în noul statut de organizare şi funcţionare, şi va fi anexată la noua lege a religiilor, care urmează să fie dezbătută şi votată în Parlament.